Scrisoarea medicală nu mai contează când primăria e falită și politicienii flămânzi de buget.
În orașul Medgidia, acolo unde asfaltul e mai rar decât un spital dotat și unde gropile sunt mai dese decât luminile stradale, un nou fenomen face ravagii: amenzile „pe genunchi” emise de Poliția Locală. Nu vorbim despre sancțiuni pentru haosul urbanistic sau pentru clădirile lăsate în paragină, ci despre o realitate tragic-comică: oameni bolnavi, cu afecțiuni reale, sunt transformați în „contravenienți de serviciu” pentru că… se țin pe picioare cu greu.
Un caz revoltător s-a petrecut în plină zi, chiar sub nasul Policlinicii din oraș. Un cetățean, proaspăt diagnosticat cu o entorsă serioasă la gleznă și purtând orteză, s-a prezentat la tratament medical în baza unei scrisori oficiale eliberate în dimineața aceleiași zile de Spitalul Municipal Medgidia. Nici bine nu a coborât din mașină, parcată temporar pe un loc rezervat persoanelor cu dizabilități, că a fost înconjurat de agenți ai Poliției Locale, însetați parcă de glorie contravențională.
Degeaba le-a arătat omul documentul medical. Degeaba le-a explicat că are o mobilitate redusă temporară. Degeaba le-a spus că urmează un tratament ortopedic. Pentru Poliția Locală Medgidia, entorsa nu e boală, e un afront. Iar dacă mai ai și curajul să nu semnezi procesul-verbal pe loc, ți se mai pune deasupra și o amendă „bonus” pentru… injurii! Injurii pe care, evident, nu le-a auzit nimeni. Martori? Inexistenți. Dovezi? Doar pixul grăbit al agentului.
Ca „răsplată”, omul a primit două procese-verbale în aceeași zi: unul pentru parcare pe locul de handicap fără legitimație – 500 lei, și altul pentru pretinse injurii – 700 lei. Total: 1.200 de lei amendați peste o gleznă umflată.
Totul pare desprins dintr-o piesă de teatru absurd. Doar că, în Medgidia, absurdul e instituționalizat. Mai grav este că omul amendat a ales să plătească – nu pentru că a fost vinovat, ci pentru că urma să vândă o mașină și avea nevoie de certificat fiscal. Iar cu datorii la buget, nu poți obține nimic. Adică, dacă nu plătești amenda, deși nedreaptă, statul te ține blocat. Un șantaj administrativ de toată frumusețea.
Dar întrebarea care plutește în aer e alta: de ce se întâmplă toate acestea? Răspunsul e simplu și dureros: banii. Primăria Medgidia, sufocată de datorii, cu salarii restante și cu bugetul în genunchi, pare să fi ales calea cea mai scurtă către „redresare” – să amendeze cetățenii fără milă. Nu contează contextul, nu contează dreptatea, nu contează sănătatea. Important e să aduci bani la buget. Orice gest e interpretat ca infracțiune. Orice om în nevoie e un potențial plătitor.
În loc să asiste, autoritățile locale vânează. În loc să protejeze, execută. În loc să rezolve, complică. Medgidia devine, încet dar sigur, orașul în care dacă nu ești sănătos perfect, mai bine nu ieși din casă. Căci dacă te târăști cu o gleznă bandajată la spital, ești amendat. Dacă ridici mâna și întrebi „de ce?”, devii agresiv în ochii lor. Iar dacă nu semnezi, ești pasibil de încă o amendă.
Unde s-a pierdut bunul simț instituțional? Unde sunt regulile umanității și ale proporționalității? Nu în Primăria Medgidia, cu siguranță. Acolo, calculatorul de venituri din amenzi funcționează mai precis decât orice aparat medical din oraș.
Azi a fost entorsa unui om. Mâine va fi altceva. Iar poimâine, poate tu. Într-un oraș în care nevoia de bani învinge legea, dreptatea și empatia, niciun cetățean nu mai e în siguranță. Nici măcar la Policlinică.
